Se pare că pe suprafața prăfuită a micuțului Pluto este o formă ce seamănă, aproape perfect, cu cea a unei inimi, acest celebru simbol prin care ne declarăm dragostea de Valentine’s Day și nu numai.
Imaginea este cea mai bună trimisă până acum de nava New Horizons, care, pe 14 iulie se va afla în puncgtul cel mai apropiat de planeta pitică Pluto, adică la 9.977 de kilometri.
Fotografia inimii de pe Pluto a fost trimisă pe 7 iulie, după o scurtă perioadă de inactivitate cauzată de o mică defecțiune care a făcut ca echipamentelele de pe New Horizons să intre în stand-by. În acel moment, nava se afla la 8 milioane de kilometri de Pluto, potrivit celor de la NASA. Inima este întinsă pe o suprafață de 2.000 de kilometri, în apropierea sa fiind o pată neagră (cu o suprafață de 3.000 de kilometri) de-a lungul ecuatorului lui Pluto, zonă la care oamenii de știință se referă ca “the whale” (”balena”).
Imagini blurate ale lui Pluto au început să fie primite de NASA încă de prin luna aprilie, când nava se afla la 80 de milioane de kilometri depărtare. Pe 14 iulie, la ora 11:50 GMT (14:30 ora României), New Horizons va transmite, pentru prima dată în istorie, cele mai clare fotografii ale lui Pluto, sonda urmând să arunce o privire la o distanță de 12.500 de kilometri de suprafața lui.
Considerată cândva cea mai depărtată planetă din sistemul nostru solar, Pluto a fost retrogradată la stadiul de planetă pitică în 2006. În același an, misiunea New Horizons își începea lunga călătorie prin spațiu, nava care urmează să transmită fotografiile de importanță istorică fiind lansată de la Cape Canaveral, Florida, în luna ianuarie.
După aproape un deceniu, o investiție de 700 de milioane de dolari și la peste 5 miliarde de kilometri de Pământ, New Horizon va deveni prima navă spațială care atinge această frontieră. Cu o viteză de 49.570 kilometri pe oră, este cea mai rapidă navă spațială lansată până acum.
New Horizon are destulă energie pentru a călători încă 20 de ani, însă nu va ajunge niciodată din urmă Voyager 1. Lansată în 1977, sonda este cel mai distant obiect din spațiu creat de om. În 2013, Voyager a intrat în spațiul interstelar fiind la 19 miliarde de kilometri de soare.
În prezent, sonda New Horizon se află la peste 4,88 miliarde de kilometri de Pământ, iar semnalele radio spre și dinspre Terra au nevoie de aproximativ 4 ore și jumătate pentru a ajunge la destinație, călătorind cu viteza luminii. Marți, sonda va rămâne pe pilot automat pentru întâlnirea cu Pluto, urmând ca instrumentele de la bord (trei instrumente optice, două cu plasmă, un senzor de praf și un receiver radio) să culeagă date despre această planetă pitică, precum și despre cele cinci luni cunoscute ale sale. Datele științifice adunate vor fi transmise prin radio spre Pământ în următoarele 16 luni.
Pluto a fost descoperit ca rezultat al unei cercetări prin telescop inițiate în 1905 de către astronomul american Percival Lowell, care a presupus existența unei planete îndepărtate dincolo de Neptun, ca urmare a unor mici neregularități în orbitele lui Uranus și Neptun. Continuată după moartea lui Lowell de cercetătorii de la observatorul Lowell, cercetarea s-a încheiat cu succes când astronomul american Clyde W. Tombaugh l-a găsit pe Pluto.
Pluto și cel mai mare satelit al său, Charon, se află în rotație sincronă și astfel o față a lui Pluto se află mereu orientată spre aceeași parte a lui Charon. Ceilalți patru sateliți ai lui Pluto sunt Nix, Hydra, Kerberos și Styx.
Pluto se rotește în jurul Soarelui în 247,8 ani pământești, pe o orbită cu rază medie de 5,91 miliarde km (39,3 ua). Orbita planetei pitice este foarte excentrică (0,248), astfel încât uneori Pluto ajunge într-o poziție mai apropiată de Soare decât Neptun, a opta planetă a Sistemului Solar.
Atmosfera rarefiată a lui Pluto este cel mai probabil formată din azot și monoxid de carbon, în echilibru cu azotul solid și gheața formată din monoxid de carbon de pe suprafață. Pe măsură ce Pluto se depărtează de periheliu și de Soare, mare parte din atmosferă îngheață. Când se apropie din nou de Soare, temperatura de la suprafața solidă crește, ducând la sublimarea gheții de azot în gaz, producând un antiefect de seră. În mare parte la fel ca evaporarea transpirației de pe pielea umană, sublimarea are un efect de răcire asupra planetei, și cercetătorii au descoperit de curând că temperatura lui Pluto este cu 10 grade mai mică decât se așteptau.
În funcție de locul în care se află pe orbită, temperaturile pe Pluto variază, în medie, între—223 grade Celsius și — 233 grade Celsius. Atmosfera de pe Pluto este dinamică, existând vânturi care bat cu viteze de până la 362 de km/h. La suprafața micuței planete s-ar înregistra o presiune de aproximativ 3 microbari (presiunea etalon, de la suprafața Pământului, este de 1 bar). La ora prânzului, pe Pluto, unde o “zi” durează, de fapt, 6 zile și 10 ore terestre, Soarele ar fi vizibil cu același ordin de mărime ca planeta Jupiter văzută de pe Pământ.
