Unde se duc schiorii când se duc …? Unde se duc schiorii când se duc …?
Acum câteva luni nici prin cap nu îmi trecea că voi pune schiuri în picioare, dar mai ales că mă voi lăsa în voia... Unde se duc schiorii când se duc …?

Acum câteva luni nici prin cap nu îmi trecea că voi pune schiuri în picioare, dar mai ales că mă voi lăsa în voia sorții și voi schia pentru prima data în viața mea. Mereu aveam prejudecăți atunci când venea vorba despre acest sport și asta după câteva accidentări serioase ale unor personaje celebre. Dar, acum pot spune că am făcut-o și pe asta! Dar, poate cel mai important, în următoarele rânduri, este faptul că am aflat unde se duc schiorii … atunci când se duc să schieze cu adevărat. Sau, mai pe scurt: cum arată paradisul pentru un schior pătimaș.

Început de decembrie 2017. O zi normală de muncă. În timp ce îmi sorbeam cafeaua, îmi verificam  emailul la prima oră a dimineții. Trei mesaje noi intră în același timp, din care două spam-uri. Al treilea avea să fie cel care mă anunța că în perioada 27 – 30 ianuarie pot lua parte într-un trip în care distracția și mâncarea bună se vor împleti cu … schiul. Unde? În Franța. Unde în Franța? În Les 3 Vallees, cel mai mare domeniu schiabil din lume care însumează peste 600 km de pârtii accesibile tuturor turiștilor.

Am stat puțin pe gânduri, iar instinctul a fost să zic pas… pentru că nu știam să schiez și pentru că îmi era teamă să învăț să schiez. Am mai băut o gură de cafea, am mai dat câteva search-uri pe Google să aflu câte ceva în plus față de ce știam de zona respectivă, iar documentarea asta m-a făcut să răspund pozitiv. Știam că va trebui să îmi pun schiurile în picioare, știam că va trebui să mă echipez ca un pinguin, însă totul a rămas în urmă atunci când am văzut câteva imagini cu peisajul din zona în care urma să merg.

Toate astea, legate de decizia mea, s-au întâmplat în circa două minute. Nu mai mult. Răspunsul a plecat din emailul meu, iar de atunci a început perioada de frenezie. În care mă gândeam cum o să urc și să fac 1000 de poze în vârf de munte, dar, în același timp, simțeam acea teamă de acest sport.

M-am setat însă pe peisaj, mâncare, iar documentarea pe care mi-am făcut-o înainte m-a ajutat să dau acestui sport o șansă. Și unde puteam să fac asta dacă nu chiar în locul în care rețeaua instalațiilor de cablu este considerată cea mai confortabilă și cea mai modernă din lume. În Les Trois Vallees, locul în care există nu mai puțin de 180 instalații de cablu, iar zăpada persistă de la începutul lui decembrie și până la sfârșitul lunii aprilie.

Luna decembrie a trecut, a urmat ianuarie, iar ziua plecării a sosit. Între timp, mi-am cumpărat un costum de schi, urmând ca echipamentul să îl închiriem la fața locului și am aflat că fac parte dintr-un grup restrâns de 6 jurnaliști/bloggeri/influenceri norocoși care merg aici la schi.

La aeroportul Otopeni ne-am intersectat și cunoscut mai bine, iar din Lyon am pornit pe un drum de două ore către cea mai mare zonă de schi din lume, Trois Vallées, formată în total din nouă munţi, dintre care cel mai înalt este Mont du Vallon, de 2.952 de metri, cu două pârtii excelente de nivel intermediar.

Les Menuires/St Martin de Belleville

La ceas de seară ne-am cazat în St Martin de Belleville, una dintre cele mai frumoase staţiuni din Alpii francezi, lucru pe care aveam să îl descoperim chiar a doua zi, dis de dimineață. Dar, nu putea să treacă prima noapte din St Martin fără să degustăm bunătățile culinare ale zonei. Așa că ne-am strâns în gașcă și am luat drumul unui restaurant local. Nu vreau să spun prea multe despre festinurile de care am avut parte și o să las pozele să vorbească de la sine.

A doua zi, după un mic dejun franțuzesc, am dat o scurtă raită prin St Martin de Belleville, un sătuc mic, dar, în același timp, un mare resort de ski. Mi-am dat seama rapid că ne aflam într-un un sat mic, drăguț, dar care era parte din cel mai faimos domeniul schiabil din lume, Les 3 Vallées.

Cu toate astea, St Martin de Belleville și-a păstrat stilul, farmecul și simțul proporției, și, cu toate că, cele mai multe dintre vechile hambare de piatră și lemn au fost transformate acum în cabane, în zonă există încă ferme unde se face o brânză de te lingi pe degete și de unde puteți cumpăra, în continuare, lapte proaspăt cu găleata. Aici, prețurile la cazare și masă sunt acceptabile și poate un pic mai mici în comparație cu zonele în care urma să mergem în zilele următoare.

Prima zi a început și cu prima lecție. Ne-am echipat din cap până în picioare și am pornit încolonați spre pârtie. Aici, am fost luați în prmire de un instructor care insista că trebuie să învățăm să schiem. Greu la început, dar după prima căzătură… totul pare mai ușor. La a doua căzătură, bineînțeles.

Fetele din echipă s-au descurcat mult mai bine și chiar au fost încântate de primii pași pe schiuri. Eu, mi-am dat seama că nu sunt făcut pentru acest sport, dar am continuat jocul. Până la un moment, când am luat o pauză.. de vin fiert. Am apreciat, însă, insistența instructorului și dăruirea fetelor din grup care erau bucuroase că au avansat la nivelul … începător.

Prânzul a fost de poveste. Ca să luăm masa, am schimbat vreo 3 telecabine și am mers în vârf de munte. Am făcut zeci de poze pe drum, iar peisajul ne-a lăsat fără răsuflare. Le Bouche à Oreille se numea restaurantul cocoțat pe o creastă la o altitudine de 2700 m.

Am stat pe terasă, având o panoramă de 360 de grade în jurul nostru. Locul era ca un mușuroi de furnici, doar că era plin de schiori care veneau să mânânce. Meniul nu era stufos, însă farfuriile cu mâncare pe care le-am comandat arătau într-un mare fel.

De aici, am plecat către cea mai intersantă parte a zilei, cel puțin pentru mine. Urma să prindem viteză pe o pârtie de bob de circa 4 kilometri. Am luat săniuțele și de aici a îneput distracția. A fost de vis. Adrenalină în stare pură. Concurs de viteză cu depășiri în curbe, răsturnări de poveste și peisaje pe care le vezi (poate) odată-n viață.

Bineînțeles că acest consum de energie ne-a făcut, din nou, poftă de mâncare, iar seara am poposit într-un restaurant fermă unde preparatele erau pregătite cu produse din propria ogradă. Și de această dată meniul meu a inclus brânzeturi și desert.

Val Thorens

A doua zi full la ski urma să ajungem în Val Thorens. Dar, înainte de asta, programul nostru avea să ne ducă din nou pe cărări de munte. Alături de un ghid local și de un alt grup de turiști am parcurs câțiva km pe zăpadă într-un tur de Snowshoeing. Obositor, dar a meritat. Am reuși să cuprindem cu privirea întreaga zonă Les Menuires din care face parte și St Martin de Belleville, am degustat brînzeturi locale și chiar un desert tradițional.

Am lăsat în urmă St Martin de Belleville, iar drumul avea să ne ducă către Val Thorens, una din cele mai cunoscute stațiuni de schi din zonă. Aceasta este situată la cea mai mare altitudine din Europa (2300 m deasupra nivelului mării) și beneficiază de un sezon de schi foarte lung datorat faptului ca cea mai mare parte din domeniul schiabil se află la peste 2000 m, dar și a unui echipament de producere a zăpezii artificiale foarte performant (peste 2000 de tunuri de zăpadă pe întreg cuprinsul Les 3 Vallees, din care în jur de 200 de tunuri în Val Thorens).

Un popas l-am făcut chiar înainte de a ajunge în stațiune. Am luat prânzul la un alt restaurant de nota 10: Chez Pépé’s Nicolas. În meniu găsiți specialități tradiționale, în special pentru zona de munte, iar deserturile de aici nu le veți găsi nicăieri altundeva în zonă. Am ales, bineînețeles, o masă bogată în brânzeturi cu raclette și fondue.

Meniul de vinuri include, în principal, regiunea Savoie: Prieuré Saint Christophe, Domaine Quesnard, Domaine Saint Germain, Mondeuse, Apremont, Chignin, Chignin Bergeron etc.

Am mai tras câteva sute de poze și am plecat către perla zonei, Val Thorens , o stațiune cu o gamă vastă de spații de cazare aflate chiar în pantă, cu o mulțime zone de schi și cu restaurante pentru toate gusturile și toate buzunarele. Chiar și cu stele Michelin.

Stațiunea este semi-pietonală și dispune de tot ce are nevoie un schior pentru a se simții bine și pentru a putea scăpa de zgomotul de zi cu zi și a se bucura de vacanță la maxim. Din stațiunea Val Thorens se pot accesa 3 regiuni de schi: Val Thorens-Orelle (140 km de pârtii), Vallee des Belleville (300 de km de pârtii) și Les 3 Vallees (600 km de pârtii).

În Val Thorens există peste 80 de pârtii ( 11 verzi, 34 albastre, 29 roșii, 9 negre) și 31 de instalații pe cablu. Tot aici am aflat pe pielea noastră că se găsește și cea mai lungă pârtie pentru sănii din Franța, de 6 km lungime.

Noi ne-am cazat la Hotel Fahrenheit 7 **** SPA, un loc de poveste, un hotel de 4 stele cu acces direct la pârtiile de schi. Camerele oferă vedere panoramică la munte, iar hotelul dispune de două  restaurante care servesc, separat, preparate din carne la grătar și brânzeturi locale. În plus, când vremea este frumoasă, mesele sunt servite pe terasa orientată spre sud, iar oaspeţii au la dispoziţie un bar cu şemineu. Fahrenheit 7 **** SPA dispune atât de hamam cât și de sauna, iar turiștii pot închiria echipamente de schi de la magazinul hotelului.

După cum spuneam mai sus, am fost printre norocoșii care am testat pe propria piele cea mai lungă pârtie pentru sănii din Franța, de 6 km lungime. Ne-am cocoțat din nou în vârf de munte, iar de acolo traseul la vale a fost o adevărată aventură.

Noaptea, pârtiile sunt curaățate și recondiționate cu ajutorul a circa 80 de mașini care sunt repartizate pe tot teritoriul. Sunt 2 echipe care lucrează pe parcursul întregii nopți: una până la miezul nopții, iar cealaltă de la miezul nopții până dimineața la ora 07:00.

A doua zi în zori, o parte din grup a luat parte la o sesiune de yoga și apoi a schiat, restul au vizitat stațiunea și au făcut shopping. Adrenalină a urcat la maxim din nou atunci când am urcat pe un snowmobile care ne-a dus, din nou, într-un vârf de munte pentru a bifa un alt restaurant celebru din zonă.

Așa că, am mâncat din nou pe pârtie, de data aceasta la La Folie Douce, un local cunoscut nu doar pentru preparatele din meniu ci și pentru petrecerile uimitoare de après-ski care se țin în partea de sus a pantei Plein Sud din stațiunea Val Thorens. Nici acum nu vreau să spun prea multe despre bucatele alese. De ce? Pentru că trebuie să veniți aici să le gustați personal pentru a decide și voi dacă vă place sau nu. Pe mine, unul, m-au uns la suflet.

Și aici, povestea mea cu schiul se apropie de final. Drumul de la Val Thorens către aeroportul din Lyon l-am parcurs, din nou, în 2 ore și un pic, iar cel spre casă, cu avionul, la fel. Dacă vă întrebați dacă am mai schiat de atunci, răspunsul este simplu. Nu! Dar cu siguranță o să mai pun clăparii în picioare (câns se va ivi ocazia) pentru că am ambiție și pentru că acum știu mișcările unui începător.

Pe scurt, pentru mine a fost o experiență minunată organizată de cei de la Atout France – Agenția de Dezvoltare a Turismului din Franța în parteneriat cu Accent Travel, și de la care puteți afla detaliile despre un trip în zonă. Chiar și pentru un novice mi-am dat seama, atât din ce am observat pe pârtii, cât și din discuțiile cu oamenii locului dar și cu turiștii, că întreaga zonă este de poveste, iar cei care caută un loc cu adevărat de schiat au de unde alege. În final, las aici câteva cifre și statistici despre ceea ce înseamnă schi în zona Les 3 Valles din Franța, un adevărat  paradis al pasionaților acestui sport.

Stațiunea Val Thorens:

Altitudine: 2300m

Deschisă: noiembrie – mai

Locuri de cazare: 25 423 locuri de cazare

150 km de pârtii (99% din zona de schi este situată între 2000 și 3230 m)

Piste: 83 (11 verzi / 34 albastre / 29 roșii / 9 negre)

1 arenă de schi

1 snowpark

1 parc familial

Detector de avalanșe

31 ascensoare de schi

470 tunuri de zăpadă care acoperă 85% din zona schiabilă

Cea mai lungă pistă de sanie din Europa (6km)

Număr de vizitatori: 2,2 milioane de înoptări 2016/2017

«Best European Resort » 2014, 2015, 2016,

« Most Improved European Resort » 2013,

« World & France Best Ski Resort » 2013 & 2014,

« France Best Ski Resort » 2015,

« World Best Ski Resort » 2017

« France Best Ski Resort » 2018

LES MENUIRES

Altitudine: 1850m

Deschidere: începutul lunii decembrie – sfârșitul lunii aprilie

Locuitorii: 3000

27 180 locuri de cazare

160 km de pârtii

28 km de trasee de schi fond

1 snowpark

5 zone distractive

Teleschiuri: 33

443 tunuri de zăpadă care acoperă 50% din zona de schi

2 pârtii de sanie, inclusiv una pe șine

Vizitatori: 1 527 500 de înnoptări

Piste: 86 (18 verzi / 43 albastre / 23 roșii / 8 negre)

 

LES 3 VALLEES include:

8 Stațiuni – Courchevel, Meribel, Les Menuires, Saint Martin de Belleville, Brides-les-Bains, La Tania, Val Thorens și Orelle

600 km de pârtii de schi interconectate

328 de pârtii de schi alpin (35 negre, 107 roșii, 131 albastre și 55 verzi)

200 de lifturi moderne de înaltă performanță

Altitudine minimă la schi: 1 300 de metri

Altitudine maximă la schi: 3 230 de metri

85% din zona de schi situată la peste 1800 m

2 286 tunuri de zăpadă care acoperă 49% din zona de schi

2 altiporturi curățate de zăpadă în timpul iernii (Courchevel și Meribel)

1 Helipad (Val Thorens)

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *