Andrei Baciu: fotografierea cu drona capătă tot mai mult avânt, iar aparatele mirrorless sunt tot mai des lăudate Andrei Baciu: fotografierea cu drona capătă tot mai mult avânt, iar aparatele mirrorless sunt tot mai des lăudate
Andrei Baciu și-a descoperit pasiunea pentru fotografie întâmplător. A pornit de la un telefon mobil cu o cameră foto de 0,3 megapixeli, iar astăzi recunoaște că... Andrei Baciu: fotografierea cu drona capătă tot mai mult avânt, iar aparatele mirrorless sunt tot mai des lăudate

Andrei Baciu și-a descoperit pasiunea pentru fotografie întâmplător. A pornit de la un telefon mobil cu o cameră foto de 0,3 megapixeli, iar astăzi recunoaște că tendințele sunt diverse. Consideră că fotografierea cu drona capătă tot mai mult avânt, în vreme ce aparatele mirrorless sunt tot mai des lăudate. 

      1. Când ai descoperit pasiunea pentru fotografie? Cum ai dezvoltat-o?

Totul s-a întâmplat absolut întâmplător, în 2004, când, student fiind, mi-am cumpărat un telefon mobil ce avea și o cameră foto (atașabilă, de 0,3 megapixeli). Și, cum nimic nu e întâmplător (sic!), nu a durat mult până când dreptunghiul magic al scrierii cu lumină m-a prins iremediabil în mrejele sale. Dezvoltarea pasiunii a venit (și vine) de la sine. Odată ce începi să respiri, nu te mai poți opri…

  1. Care este fotografia de care ești cel mai mândru?

Într-un anume fel, de toate fotografiile pe care le fac sunt „cel mai mândru”. Altfel nu le-aș mai face. De asemenea, mândria vine nu atât din aceea că mi-aș asuma foarte serios reușitele, ci din evidența irecuzabilă a faptului că, privind până la capăt, ele sunt în realitate cadouri pe care le-am primit și pe care nu fac decât, așa cum spun mereu, să încerc să le dau mai departe.

Eu am luat toate deciziile fotografice, desigur, eu am fost acolo, eu am compus cadrul, eu am ales parametrii tehnici, eu am editat, postprocesat și publicat creația respectivă – dar toate acestea nu trebuie privite în primul rând ca un efort, ci ca un… privilegiu. Dacă sunt întrebat ce culoare are cerul și spun „albastru”, ce merit am, realmente, că am dat răspunsul corect?

Ca să dau totuși un răspuns la întrebare, aș zice că pentru fotografia „Hoc signo”, am, într-adevăr, o slăbiciune particulară. Îi las pe cititorii acestor rânduri să descopere, dacă vor, de ce. (Fotografia se află aici: http://www.andreibaciu.ro/From-Childhood/i-4zBtpxC/A).

  1. Ce îți place să fotografiezi? Ce te inspiră?

Mă inspiră momentele când, în mod subit și absolut mirabil, fluxul imediatului este întrerupt de acele irumperi ale celor nevăzute, dar nu mai puțin reale (ci dimpotrivă), în cele văzute. Ca atare, emoția copleșitoare simțită atunci constituie criterul decisiv al apăsării pe buton.

  1. Ce sfaturi ai pentru un fotograf amator care vrea să devină unul profesionist? Ce pași ar trebui să urmeze?

Să nu uite că „amator” vine de la „amo, amare”, „a iubi”. Să ardă pentru fotografie, dar mai ales pentru viață. Să se informeze. Să citească. Să se uite, să privească. Să vadă. Să sufere când este cazul, dar să nu se simtă vreun martir, ci un privilegiat. Să fie viu.

  1. Care sunt trendurile în ceea ce privește fotografia? De la tipuri de poze până la tipul de aparat folosit.

Tendințele sunt diverse, am văzut că fotografierea cu drona capătă tot mai mult avânt, în vreme ce aparatele mirrorless sunt tot mai des lăudate. Nu cred că sunt încă la nivelul DSLR-urilor, dar aceasta nu reprezintă decât o chestiune de (foarte puțin) timp.

Din alt punct de vedere, aș adăuga că există și alte două mari tipuri de abordări fotografice. Există, pe de o parte, un tip de a practica fotografia nedându-i efectiv prioritate ei înseși și lucrurilor pe care le poate transmite/trezi/revela ci, mai curând, folosindu-te de ea, conștient sau nu, pentru un păgubos mod de captare a atenției și de autovalidare.

Cealaltă tendință este cea care pune cu adevărat în centrul demersului mesajul în sine, nu perierea, prin el, a propriului ego. Probabil că cele două abordări ne bântuie pe toți, însă cred cu tărie că trebuie să medităm bine asupra celei pe care o alegem.

  1. Care este cea mai mare provocare pentru un fotograf?

Cea mai mare provocare pentru un fotograf este să nu uite că fotografii sunt și ei oameni. Aceasta e vestea bună. Vestea rea e că… fotografii sunt și ei oameni.

  1. Ce presupune o fotografie bine realizată?

O congruență fericită a dimensiunilor intenționale, ideatice, emoționale, tehnice și, nu în cele din urmă, morale pe care le posedă orice fotografie. Cu cât fotograful le conștientizează mai limpede, cu atât își va atinge mai precis – jocul de cuvinte nu e întâmplător – obiectivele.

  1. Ce planuri ai pentru viitor în ceea ce privește fotografia?

Am felurite planuri, mai mari, mai mici, aproape de a fi finalizate ori doar incipiente. Am totuși mereu rețineri să vorbesc despre ele, mai ales că nu pot ști de acum unde vor ajunge. De-aia îmi place mie așa mult Fotografia: te învață să (mai) taci. J

  1. Pe 5 octombrie vei fi speaker la „F64 Begin your journey”. Ce le transmiți iubitorilor de fotografie?

Aștept cu nerăbdare să ne întâlnim acolo, întru Fotografie. Și poate, dacă suntem cuminți, ea ne va lumina, luminând, cu iluminantele sale lumini și haruri…

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *