Cât de bine se mănâncă la Sardin? Cât de bine se mănâncă la Sardin?
Aflasem de Sardin încă din luna martie. De la inaugurarea restaurantului. Și am tot zis, lună de lună, că o să îi trecem pragul... Cât de bine se mănâncă la Sardin?

Aflasem de Sardin încă din luna martie. De la inaugurarea restaurantului. Și am tot zis, lună de lună, că o să îi trecem pragul pentru că auzeam mereu vorbe bune despre acest restaurant cu aer mediteranean, bucătărie responsabilă și design modern, care folosește doar ingrediente de origine controlată, produse tradiționale autentice, peste și fructe de mare salbatice, de captură. Și uite că ziua asta a venit, într-un final! Cum a fost?

Sardin nu e chiar în buricul târgului, dar este la 15 minute de mers pe jos din fața magazinului Unirea sau la 5 minute de stația de metrou Timpuri Noi. Este cu adevărat situat în zona Unirii, pe Bulevardul Mircea Vodă 39H și, trebuie să vă mai spun iar că, localul este un adevărat rai pentru iubitorii de fructe de mare, pește și, în general, bucătăriei italienești.

Încă de la intrare își dai seama că ai intrat într-un loc în care sigur o să te simți bine. Designul tradițional reinterpretat mediteranean, cozy și atrăgător, îi aparține arhitectului Corvin Cristian, la fel și ingenioasele elemente de decor, special create pentru a întregi atmosfera spațiului. Terasa este spațioasă și aerisită, iar servirea promptă și impecabilă.

Am aflat că meniul este direct influențat de anotimpuri și se schimbă organic, iar fiecare farfurie de pe listă este construită din preparate gătite în totalitate în bucătăria Sardin, platingul fiind cel al unui masterchef.

Chef bucătarul Radu Nedelcu are o experiență de peste 15 în restaurantele din Italia, a colaborat cu bucătari premiați cu stele Micheline precum Vittorio Fusari și Philippe Leveille și propune un meniu cu o varietate de specialități marchigiane pe bază de pește și fructe de mare.

Cu toate acestea, pasiunea și măiestria bucătarului reprezintă, întotdeauna, semnătura restaurantului, nu-i așa?

Meniul nu este unul  foarte stufos să te pierzi în paginile lui și include, printre altele, șapte rețete antipasti, opt rețete de paste, pește, dar și carne de vită și de gâscă. Desertul este Dumnezeiesc, dar o să revenim la el un pic mai târziu.

Până să ne decidem ce alegem, am primit din partea casei ceva bunătăți (măsine verzi, pâinici făcute în bucătăria proprie, bulete de cașcaval, grisine) să ne deschidă apetitul. Am ales și un vin alb sec pentru ceea ce urma să degustăm.

Apoi, am comandat BRUSCHETTA POMODORO (Paine prăjită, roșii, usturoi, busuioc), INSALATA DI POLIPO CON SALSA VERDE E PATATE AL VAPORE (Tentacule de caracatiță, cartofi la abur, mix de salată verde), VITELLO TONNATO (Felii subțiri de vițel, anșoa, capere, sos de ton), dar și TERRINA DI FOIE GRAS CON MARMELLATA DI CIPOLLE E PAN BRIOCHE (Ficat de gâscă, piept de gâscă afumat, ierburi aromatice, dulceață de ceapă, pain brioche).

Restaurantul se mândrește (și) cu o varietate de vinuri care se completează perfect cu ideea gastronomiei italiene.

Dacă bruschetele au fost foarte bine aromate cu busuioc, iar usturoiul se simțea exact atât cât trebuie, tentaculele de caracatiță au fost cu siguranță cele mai bune mâncate de noi în București.

În plus, am rămas impresionați de gustul feliilor subțiri de carne de vițel cu capere și sos de ton, iar despre terinele cu ficat de gâscă vreau să vă spun doar atât: excelente. Dacă ajungeți aici (și știu că o să veniți) nu ezitați să le comandați. Sunt wow!

Și, dacă initial eram deciși să alegem la felul principal pește, fructe de mare sau vită, ulterior ne-am dat seama că e mai bine să ne oprim aici și să degustăm ceva din deserturile Sardin. Ne-a fost recomandată tarta de mere xxl cu înghețată de casă, dar și panna cotta cu sos de căpșuni proaspete.

Am mers pe mâna gazdelor fără să ezităm și am așteptat cuminți să vină preparatele. În tot acest timp, eu am dat o tură prin restaurant să mai fac câteva fotografii. M-a lovit, instant, mirosul de  plăcintă cu mere care se prepara în cuptor și m-am întors ca un copil cuminte la masă în așteptarea prăjiturii.

După circa 20 de minute de așteptare (care a meritat pe deplin), ne-am delectat cu două deserturi de nota 10. Lăsăm pozele să spună mai multe, iar înainte de a încheia articolul vă mai zicem doar atât: prețurile sunt peste medie, însă merită. Și uite așa, noi am trecut Sardin la localurile … de revizitat!

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *