Fashion Trends: Istoria jeans-ilor și misterul micului buzunar Fashion Trends: Istoria jeans-ilor și misterul micului buzunar
Populara marcă de blugi Levis a publicat pe blogul său răspunsul la una dintre cele mai frecvente întrebări puse de clienți: la ce folosește... Fashion Trends: Istoria jeans-ilor și misterul micului buzunar

Populara marcă de blugi Levis a publicat pe blogul său răspunsul la una dintre cele mai frecvente întrebări puse de clienți: la ce folosește micul buzunar din pantalonii săi jeans, relatează ziarul spaniol ABC, citat de Agerpres.

Acesta a fost destinat ințial păstrării și protejării ceasului de buzunar, de unde și numele său original: “Buzunar de ceas”. Originile sale merg departe în secolul XIX, când vestiții “cowboys” foloseau ceasul cu lanț pe care obișnuiau să-l țină la brâu.

Odată cu evoluția ceasului de mână și apariția altor dispozitive electronice, în acest mic buzunar se păstrează acum obiecte de mici dimensiuni, de la monede și bilete de transport public, până la prezervative.

jeansii-scurti

Blogul companiei Levi Strauss a elucidat misterul: “Primii jeanși aveau patru buzunare, două în spate, unul lateral și unul în față, plus încă unul mic, foarte comun în acea vreme (…) Buzunarul extra a fost păstrat în vremea noastră pentru a ține chei, monede sau alte lucruri mici”.

Alte elemente care s-au păstrat de-a lungul timpului la pantalonii blugi sunt cusătura dublă (folosită în secolul XIX pentru a conferi rezistență pantalonilor la călărie) cusătura specială între picioare (cusută conștiincios ca să reziste) și firul de ață de culoare galbenă, folosit de asemenea la buzunare și tiv.

Întrebarea a circulat intens săptămâna trecută pe rețeaua de socializare ‘Quora’ unde numeroși utilizatori au discutat despre utilitatea celui de-al cincilea buzunar.

Istoria jeans-ilor

Denumirea materialului denim din care sunt confecționați blugii, provine din Franța sfârșitului secolului al XVI-lea, în orașul francez Nîmesunde era folosită o țesătură denumită „serge de Nîmes”, adică „stofă din orașul Nîmes”. Termenul de „blue jeans” provine din expresia fanceză „bleu de Genes”, (albastru de Genova), o țesătură din lână și bumbac. În acea perioadă, pânza denim era făcută în Italia și vândută în portul Genova pentru marinari deoarece era cea mai rezistentă. Cea mai importantă diferență dintre ele este că denimul este țesut dintr-un fir colorat și unul alb, iar jeans din două fire de aceeași culoare.

În anul 1847, un negustor evreu din Germania pe nume Loeb Strauss (în 1850 îl schimbă în Levi Strauss) a sosit la New York, unde fratele său vitreg făcea afaceri cu țesături și haine. Strauss se implică în afaceri timp de câțiva ani și în California vinde pantaloni din denim albastru către minerii și crescătorii de vite care căutau un material ieftin, confortabil și rezistent.

Jacob Davis, un croitor evreu din Letonia și unul dintre colaboratorii lui Levi Strauss, a adăugat în anul 1872 niște ținte metalice la buzunarele acestor pantaloni pentru mai multă rezistență. Pantalonii confecționați de către aceștia erau inițial făcuți din doc maroniu și denim albastru. Deoarece acești pantaloni erau deosebit de ieftini, au ajuns în scurt timp foarte populari și în rândul imigranților sosiți în S.U.A.

Levi Strauss și Jacob Davis și-au brevetat produsul pe data de 20 mai 1873, data oficială de naștere a pantalonilor blugi.

levis-moonbathing-02

Două decade mai târziu, au început să apară firme rivale. Acestea erau Lee și Wrangler, fiecare marcă având modele și croieli specifice.

Anii ’30 reprezintă epoca western-ului, blugii fiind purtați de fiecare cowboy, dar și de actori de la Hollywood ca Gary Cooper și John Wayne în filme western. Din 1935 apare și primul model pentru femei, Lady Levi’s.

În timpul celui de-al doilea război mondial producția de blugi s-a oprit, aceștia fiind produși doar pentru soldații americani ca uniformă pentru timpul liber.

Creșterea popularității blugilor printre tineri începând cu anii 1950, este atribuită și filmelor sau muzicii, când vedete ca James Dean,Marlon Brando și Elvis Presley au promovat acest tip de îmbrăcăminte.

Începând cu anii 1960, blugii au devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale subculturii pop și hippy. În acești ani, blugii au suferit cele mai multe schimbări: evazați, pictați, brodați, rupți, având adaosuri de flori, panglici colorate sau mesaje antirăzboi.

În 1970, Hal Burgess pune pe piață prima pereche de blugi „prespălați”. La sfârșitul anilor ’70, blugii au început să fie fabricați și în alte țări decât America, astfel au ajuns să fie purtați de oameni din întreaga lume.

Statele comuniste din Cortina de Fier nu au fost ferite de asaltul blugilor deși erau considerați un simbol al „decadenței occidentale”. Tinerii erau tot mai atrași de ei și-i cumpărau de pe piața neagră sau din magazine de tip consignație la prețuri care echivalau uneori chiar și cu un salariu mediu din acele timpuri.

În anii 1980, blugii au atras atenția și marilor designeri vestimentari ca Sergio Valente, Jordache, Calvin Klein, devenind piese de rezistență în colecțiile acestora.

Începând cu anul 1995, apar blugii rap-erilor, de hip-hop. Formele sunt atât de largi, încât turul pantalonilor aproape că atinge genunchii, iar talia e lăsată atât de jos, încât lasă să se vadă din plin boxerii.

Mariah Carey lansează în anul 1999, o nouă modă, blugii cu talie foarte joasă, fără betelie, care în doar câteva luni, ajung la un succes enorm.

Kate Moss aduce în anul 2006 blugii skinny cu sloganul “No Pain, No Gain”, care capătă curând popularitate rapid.

Surse: ABC, Agerpres, Wikipedia

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *