#prinMehedinți = Drobeta, Cazanele Dunării, Peștera Topolnița și Podul lui Dumnezeu #prinMehedinți = Drobeta, Cazanele Dunării, Peștera Topolnița și Podul lui Dumnezeu
A trecut mai bine de o săptămână de când m-am întors dintr-un scurt trip prin Mehedinți, însă au mai rămas doar patru zile până... #prinMehedinți = Drobeta, Cazanele Dunării, Peștera Topolnița și Podul lui Dumnezeu

A trecut mai bine de o săptămână de când m-am întors dintr-un scurt trip prin Mehedinți, însă au mai rămas doar patru zile până când mă voi reîntoarce acolo. De ce? Nu, nu mi-am uitat încărcătorul în camera de hotel, ci vreau să îmi încarc din nou bateriile într-un weekend la Cazanele Dunării. Și nu numai acolo…

Am aflat întâmplător de proiectul #prinMehedinți, iar invitația pe care am primit-o a venit ca o provocare. Chiar dacă mie îmi place să iau la pas orașele europene, de data aceasta era vorba de a explora un oraș plin de încărcătură istorică, de a alerga pe cărări de munte cu rucsacul în spate, de a intra în peșteri și de a „zbura” cu barca pe fluviul Dunărea. Și vorbim aici de toate la un loc.

Iar drumul de la București până în Drobeta Turnu Severin, oraș ale cărui vestigiile istorice sunt dovada importanţei zonei de-a lungul secolelor, nu este ușor, dar îl poți parcurge în circa cinci ore. Odată ajuns în Mehedinţi, judeţ situat în sud-vestul României și care se întinde pe 4.900 kmp, trebuie să știi că Dunărea curge pe o distanţă de 192 km, de-a lungul graniţei sudice a judeţului, iar zona pe care o străbate crează peisaje unice. Vadurile ei s-au “dedat” la o aventură extraordinară cu stâncile, cu malurile. Atunci când intră în defileu, Dunărea parcă urcă asaltând muntele, apoi se adâncește și se arcuiește până la Porțile de Fier, continuându-și drumul până ridică pe trepte înalte terasa din dreptul Drobetei Severinene.

Aici am făcut și primul popas. Reşedinţa administrativă a judeţului Mehedinţi, Drobeta Turnu Severin este un oraș micuț, cochet cu o populaţie de 120.000 locuitori. Vestigiile castrului roman Drobeta, Podul lui Traian și Turnul lui Sever, se pot vedea și astăzi. Istoria spune că la jumătatea sec. III carpii, distrug castrul, dar și orașul antic. Refăcut, la sfârșitul sec. al IV-lea, castrul Drobetei suferă distrugeri provocate de goți, iar la mijlocul sec. al V-lea, sunt consemnate alte distrugeri importante provocate de huni.

Castrul roman își încetează definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.C., când triburile avare distrug multe așezări romane de pe malul nordic al Dunării. În evul mediu a fost construită de Regatul Maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul Otoman. Pe 23 aprilie 1833 a fost întemeiat din nou Turnu Severin, când domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a emis actul înființării orașului.

Nu poți să treci pe aici și să nu cunoști și povestea Podului lui Traian. Acesta a fost construit în numai trei ani (103–105) după planurile celebrului arhitect, Apolodor din Damasc, fiind considerat cea mai îndrăzneață lucrare inginerească a antichității romane. Podul a fost ridicat pe 20 de piloni din blocuri de piatră, fiind lung de 1.135 m, lat de 14,55 m și înalt de 18,60 m, la capete având câte un portal monument, ale căror relicve se văd pe ambele maluri ale Dunării.

Pentru partea lemnoasă a construcției s-au folosit stejarii de pe 200 de hectare de pădure. Locul a fost ales în avalul Severinului de astăzi deoarece apele Dunării se calmau după ieșirea din defileul Cazanelor (Porțile de Fier), iar fundul albiei fluviului era suficient de încărcat cu pietre și stânci purtate din trecătoarea dintre Carpați și Balcani, un fundament extrem de stabil pentru susținerea construcției. Podul lega castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic.

Un alt loc important din oraș este chiar Cetatea Medievală. Intrată de ceva timp într-un amplu proces de reabilitare cu fonduri europene, Cetatea este pe cale să devină atracția principală a turiștilor care călătoresc pe aceste meleaguri.

Alături de Piciorul Podului Traian și de ruinele Cetății Severinului, și Castelul de Apă a devenit clădirea emblematică a municipiului. Acesta are 27 m inaltime și este un real simbol al municipiului Drobeta Turnu Severin. In timpul Primului Razboiului Mondial, Castelul a servit ca punct de observatie armatei germane, datorita celor 4 turnulete, construite initial pentru a putea fi folosit de catre pompieri. A fost reabilitat din fonduri europene si atrage, zilnic, zeci de turiști curioși să afle ce se ascunde în interiorul lui.

Turnul a luat naștere în anul 1910, când la acea vreme, aproviziona orașul Turnu Severin cu apă. A funcționat având acest rol până în anul 1980, când bazinele au fost golite. În decembrie 2010, Primăria Drobeta Turnu Severin a reuşit să obţină fonduri nerambursabile pentru reabilitarea Castelului de Apă, iar imaginile din turn oferă a altă perspectivă asupra orașului.

Un alt obiectiv turistic din Drobeta-Turnul Severin este Fântâna arteziană, foarte impunătoare ca arhitectură și mai ales ca sistem de iluminare. Fantana cinetica sau “Hora de la Balacita” – lucrare a sculptorului Constantin Lucaci a fost construita in 1979 in fata Palatului Cultural “Theodor Costescu” si reprezinta o indrazneata combinatie de apa, lumini, miscare si inox. In perioada 2008-2009 fantana a fost reabilitata impreuna cu zona de recreere din jurul ei, devenind astfel principalul loc de promenada al severinenilor mai ales in zilele calduroase de vara.

După doar o jumătate de zi #prinMehedinți îți dai seama că zona are multe de oferit, dar trebuie să cobori și mai mult spre cazanele Dunării, un loc în care o să-ți dorești mereu să revii. Nu am stat prea mult pe gânduri și ne-am îmbarcat la Orșova pentru un scurt trip cu barca. Am intrat în Cazanele Mari și am vizitat peștera Veterani, dar și în Cazanele Mici care au ca atracție principală chipul lui Decebal, cea mai mare sculptură în munte din Europa. Nu aveam cum să ocolim golful Mraconia. Tot în zona aceasta ai posibilitatea sã parcurgi câteva trasee montate care îți oferă priveliști ce le poți avea deasupra Dunãrii de la înălțimea Ciucarului Mare și Mic.

De aici am plecat spre localitatea Cireșu, unde am vizitat Peștera Topolnița, una dintre cele mai spectaculoase din România, cu formaţiuni unice în lume. Peștera se întinde pe 20 km dintre care doar jumătate sunt explorați de speologi. Are cinci guri de acces: Gura Prosacului, un impresionant portal de 67 m înălțime, Gura lui Ciocârlie, Peștera Femeii – deschidere situată la circa 85 m deasupra nivelului actual de curgere al Topolniței, și cele două deschideri de la Gaurinți. Pârâul Topolnița pătrunde în subteran prin Gura Prosacului și iese prin Gura lui Ciocârlie.

O nouă zi, un alt traseu turistic. Am ales de data aceasta să trecem prin localitatea Baia de Aramă și să ne îndreptăm către satul Izverna, cu o oprire la Ponoarele, la Podul lui Dumnezeu, cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa (30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime), dar singurul din lume deschis traficului rutier.

Una din legende spune că, aici locuia Dracul, iar oamenii s-au rugat lui Dumnezeu să-i scape de el. Atunci, Dumezeu, a lovit cu palma în tavanul peșterii, unde locuia Diavolul, care s-a prăbușit peste intrare. Dar Dracul a scăpat, ieșind pe cealaltă gură a peșterii și s-a agățat cu ghearele de vârful Dealul Peșterii. Dracu s-ar fi urcat apoi pe o stâncă, ce-i poartă numele: Stânca Dracului. O altă legendă spune că podul a fost construit de Hercule, iar denumirea lui trebuie să fie Podul Uriașilor. Oricare ar fi legenda, zona este într-adevăr de poveste și merită vizitată.

În drumul de întoarcere către casă  ne-am oprit la Pensiunea Steaua Munților, un loc minunat de relaxare pe care îl recomandăm. În tot acest timp am făcut câteva sute de fotografii, practic, întregul proiect fiind un demers de fotojurnalism care urmărește Mehedințiul prin poveștile unor oameni din zonă. Proiectul a fost inițiat de către fotograful bucureștean Victor Bogdan Gheorghiță și finalizat cu sprijinul Consilierului Județean Ionuț Sibinescu.

Proiectul a avut în centru promovarea județului ca o destinație optimă pentru turism și industrie, acest spațiu beneficiind de un potențial uriaș neexploatat, dar și de dorința comunității mehedințene de a se deschide către un nou orizont de oportunități.

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *