Travel trends: Câte (nu) poți face într-un city break la Nürnberg Travel trends: Câte (nu) poți face într-un city break la Nürnberg
Nu am stat deloc pe gânduri și am zis un mare DA atunci când am primit invitația Organizației Germane pentru Turism de a vizita... Travel trends: Câte (nu) poți face într-un city break la Nürnberg

Nu am stat deloc pe gânduri și am zis un mare DA atunci când am primit invitația Organizației Germane pentru Turism de a vizita Nürnberg-ul și împrejurumile sale. Era prima dată când pășeam pe târm german în landul Bavaria și mai ales în centrul economic și cultural al Franconiei. Auzisem eu ceva de această zonă, de ceva castele și, bineînțeles, de … multă bere! M-am întâlnit cu gașca de amici (vezi aici cine s-a mai distrat cu noi) direct în aeroport, la Otopeni, iar zborul direct București – Nürnberg cu Wizz Air a fost lin. Apoi a început distracția!

Înainte de toate trebuie să vă spun că m-am documentat nițel și am aflat că popularitatea Germaniei, ca și destinație de călătorie, primește impulsuri tot mai puternice din nenumăratele piețe europene, iar numărul românilor care călătoresc în această țară este în continuă creștere. Totodată, previziunile de creștere se mențin și pentru anul 2015 la 4%. Altfel spus, Germania este a doua destinație externă preferată de români pentru călătoriile lor, iar în anul 2014 aceștia au generat 728.731 de înnoptări, în creștere cu 14,2% față de anul anterior.

În medie călătoriile românilor în Germania au o durată de 18 zile, iar cheltuielile sunt de 637 EUR per călătorie. 43% dintre românii care călătoresc în Germania o fac pentru vacanțe, iar 27% în scopuri legate de afaceri. Majoritatea călătoresc cu mașina (55%), iar 26% cu avionul. 14% dintre romănii ce călătoresc în Germania o fac cu autocarele. Românii își rezervă în avans călătoriile în proporție de 42% după cum urmează: 21% online iar 15% prin agenții de turism. Dar destul cu cifrele și să trecem la povestea noastră.

visit_germany (1)

Pentru cine vrea să trăiască pe viu istoria – poate chiar la o bere proaspăt turnată în una din multele localuri din oraşul vechi – Nürnberg este fără îndoială o plăcere deosebită. Zborul direct durează circa 1h50minute, iar din aeroportul din Nürnberg ai la alegere metrou/autobuz/taxi către centru orașului. Cea mai bună variantă este metroul, unde o călătorie te scoate mult mai ieftin (de circa 10 ori) decât o cursă cu taxiul. Ajunși la hotel (Ringhotel Loew’s Merkur), am aruncat rapid bagajele și am decis de comun acord să dăm o tură orașului chiar dacă întunericul pusese stăpânire peste zi. Cazați aproape de centru, „am dat cu capul” destul de repede (5-10 minute de mers pe jos)de istorică Nürnberg-ului, oraș cu peste 500.000 de locuitori, al doilea ca mărime din Bavaria.

Am văzut încă din primele ore că istorică Nürnberg se încheie – sau începe – la cetate, iar cine porneşte în acest circuit, va rămâne uimit de bogăţia monumentelor şi siturilor importante, pe care le are de oferit acest oraş. Am văzut cum sunt luminate de lună fortificaţia masivă a oraşului, bisericile bogat împodobite, fântânile pline de fantezie, Fembohaus cu Muzeul oraşului Nürnberg sau Castelul Tucher, care pare atât de autentic, încât ai impresia că locuitorii de odinioară au ieşit doar la o scurtă plimbare.

După o scurtă plimbare (vezi galeria foto), ne-a răzbit foamea și am intrat în primul restaurant care ne-a ieșit în cale. Ne aflam în apropiere de curtea meşteşugarilor, am pus mâna pe meniu și am comandat la unison gustoşii cârnăciori preparaţi în bucătării istorice după o veche reţetă. Am aflat apii că, de exemplu la „Bratwurstglöcklein” au mâncat, deja, comercianţi şi călători din întreaga lume, dar şi cetăţenii, meşterii, artiştii şi cărturarii din oraşul liber, între care Peter Henlein, Hans Beheim, Albrecht Dürer sau Hans Sachs. Nu am uitat să comandăm bere… La început o halbă, apoi alta și alta ….

În scurtul raid de seară am aflat că Nürnberg-ul este așezat pe ambele părți ale râului Pegnitz pe o lungime de 14 km, râu care izvorăște la 80 km la nord-est de oraș. Pe porțiunea orașului vechi, rîul Pegnitz a fost destul de mult canalizat și, astăzi, arată destul de bine. Lucru care l-am observat și noi a doua zi când am trecut la un tur aprofundat al orașului. Am beneficiat de un ghid local care ne-a făcut o trecere în revistă a istoriei locurilor și care ne-a reamintit că deși în perioada războiul de Treizeci de Ani, Nürnberg-ul era zonă de război, orașul nu a fost cucerit, dar a fost devastat și permanent slăbit din punct dae vedere economic.

În timp, orașul s-a rearanjat, iar centrul istoric (la 10 minute de mers de la gara centrală) îți oferă, pe lângă catedralele și clădirile impunătoare, și o zonă destul de vastă de streetfood, magazine, cafenele, restaurante cu terase. Ne-am oprit, am sorbit o cafea bună, apoi o bere locală (Tucher) și am luat drumul către castel. După doar 15 minute de mers pe jos din centrul orașului am dat de zidurile exterioare care au fost transformate în grădini și am pășit în interiorul cetății. Nu lipseau nici de aici, trupele de asiatici înarmați cu câte 2 aparate foto agațate de gât, dar și cu smartphone-ul gata pregătit de atac. Nu vă ofer prea multe detalii, fotografiile fac cât o mie de cuvinte, iar o vizită la fața locului vă va încânta cu siguranță.

Ziua de vineri a continuat cu popas la un restaurant local unde am luat prânzul, dar și cu o vizită la o galerie de artă unde am dat peste expoziția românului Michael Lassel. După-amiaza am ratăcit prin cotloanele orașului și am încercat să fotografiem cât mai mult. Am mâncat o shaorma fresh, cum numai nemții știu să facă, iar seara s-a animat și cu greu am găsit un loc într-unul din zecile de localuri din centrul orașului. Am stropit masa cu bere locală și ne-am întors la hotel după miezul nopții. A doua zi urma să vizităm Coburg. Și asta am făcut!

Dimineața ne-am pornit la drum cu trenul, iar după o oră de mers ajunsesem deja într-un mic orășel cochet, care nu avea mai mult de 40.000 de locuitori. Trenul a mers așa, cu o viteză de 160 km/h, cum nu se prea întâmplă pe la noi pe căile ferate. După ce ne-am cazat la  Romantikhotel Goldene Traube Coburg am dat o fugă în piața mare pentru a ne întâlni cu ghidul. Era piață cu adevărat. Plină de zarzavaturi, fructe, flori, toate de la producătorii locali care se adună de 3 ori pe săptămână să își vândă produsele direct în centrul orașului.

Povestea orașului a început cu stema pe care apare capul Sf. Mauritius, protectorul spiritual al Coburg-ului. Acesta a apărut pe stemă în secolul al XVI-lea, dar era cunoscut deja ca simbol al orașului și bătut pe monede încă din secolul al XIV-lea. Cu o istorie zbuciumată, dar frumoasă în Coburg poți petrece o zi minunată. Dup ce vezi ieși din piața centrală unde impunătoare este Rathaus (Primăria), ajungi destul de repede la catedrala Sf Moritz, Castelul Ehrenburg și apoi poți urca (după un drum anevoios, dar care merită) la Cetatea Veste.

De aici poți admira întregul oraș și chiar mai mult. Cetatea a devenit reședința unei ramuri a familiei conților de Henneberg (Coburg-Schmalkalden) în anul 1245, iar în secolele 15 și 16 a avut o importanță majoră ca loc de popas pe drumul comercial dintre Nürnberg și Bamberg. În 1549 ducele Ernest din Saxonia a ales Coburgul ca rezidență și a întărit fortificațiile acestuia astfel încât a supraviețuit cu succes la trei ani de asediu (1632-1635) în Războiul de Treizeci de Ani. Ulterior, în 1641 cetatea a fost cucerită de ducii de Saxe-Altenburg, iar în 1835 a devenit reședința ducelui de Saxe-Coburg. În 1945 cu puțin timp înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial cetatea a fost avariată, însă astăzi se află într-o stare excelentă și găzduiește, printre altele, o frumoasă colecție de arme, armuri, picturi, sculpturi și porțelanuri.

În interiorul orașului am vizitat și palatul Ehrenburg, locul unde inclusiv Regina Victoria a poposit de mai multe ori. Multe nu ar mai fi de spus, o zi este de ajuns pentru a bate cu piciorul frumusețile din Coburg, da observa tradițiile care se trăiesc în continuare și a degusta bucatele locale. Și de această data las fotografiile să spună mai mult despre locurile cu pricina și revin la ultima zi petrecută în Bavaria.

Ne-am întors duminică dimieața în Nürnberg și până la zborul de întoarcere de seara (ora locală 21.10) am ales să dăm o fugă la un Festival al berii (la Erlangen) și mai apoi la parcul de distracții pentru copii PlayMobile.

Ce am făcut acolo? La festivalul berii am băut bere, multă bere bună, am mâncat rață la rotisor și cârnați cu varză, ne-am dat cea mai mare roată Ferris transportabilă din lume (55 de metri înălțime). Pe scurt, ne-am simțit bine. La fel de bine ne-am simțit și în parul de distracții destinat copiilor. Un fel de Lego modern, în care sute de familii își duc copiii să se joace.

Și pentru că mai aveam ceva timp până la zbor, oficialii aeroportului din Nürnberg ne-au lăsat să facem o ședință foto cu avioanele care decolau/aterizau. Mai mult, am beneficiat și de statut special și am pierdut timpul până la îmbarcare în salonul VIP.

Acum îmi dau seama că totul s-a derulat mult prea repede, dar știu că în cele trei zile full cât am străbătut străzile din Nürnberg și Coborg am rămas cu sute de amintiri frumoase ce nu poți să le uiți niciodată. Așadar, dacă nu ați ajuns încă în Nürnberg este timpul să o faceți. Bugetul alocat nu este așa mare, iar zona merită toată atenția. Zborul cu Wizz Air este direct, iar biletul este destul de ieftin dacă îl rezervați cu ceva timp înainte.

Zbor plăcut și … multe poze!

PS. Uitasem să vă spun că am cărat cu mine în acest trip și un laptop. Un Lenovo IdeaPad Z50-75 cu procesor AMD Quad Core de pe care am scris, am postat câte ceva pe Facebook și am stocat peste 1000 de poze ;). Șia- făcut treaba cu brio, iar prețul este unul bun pentru cei ce nu au mari pretenții de la un laptop.

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *