Economistul-șef al Saxo Bank, Steen Jakobsen, comentează subiectul momentului – situația Greciei – care ține Europa pe jar. Cu o datorie imensă – aproximativ...
greece-exit-euroEconomistul-șef al Saxo Bank, Steen Jakobsen, comentează subiectul momentului – situația Greciei – care ține Europa pe jar. Cu o datorie imensă – aproximativ 315 miliarde de euro care reprezintă 175% din PIB – Grecia a refuzat propunerea de a cere extensia programului de finanţare externă înaintată de către Comisia Europeană.

Miniştrii Finanţelor din zona euro nu vor discuta acordarea de noi ajutoare în absenţa unei cereri formale din partea premierului Alexis Tsipras, a declarat ministrul german al Finanţelor. În lipsa unei înţelegeri, Grecia ar putea intra în incapacitate de plată până la finele lunii martie şi ar putea părăsi zona euro. Iată posibilele scenarii, interpretate de Steen Jacoksen.

Premierul grec obține un plan de tranziție pentru câteva luni ca să aibă mai mult timp pentru a negocia un nou plan de urgență

Planul de tranziție ar putea conține promisiuni că va face ce i se cere, dar nu va fi nimic altceva decât o tentativă de a trage de timp. În ochii celor din partidul Syriza – pentru că ei au mandatul poporului grec – poate că arată bine, dar, la finalul zilei, e dificil pentru guvern să împrumute bani ca să facă ceea ce trebuie.

Grecia și Germania nu ajung la un compromis

Cerințele Greciei  și cerințele Germaniei sunt incompatibile, asta e marea problemă. Pur și simplu nu există un compromis sau anumite soluții politice care să nu lase în urmă unul sau doi mari perdanți politici. Germania nu-și mai permite pierderi în Uniunea Europeană – mai ales că emisiunea monetară a BCE a fost o lovitură dură pentru ea – și, desigur, preluarea puterii de către Syriza în Grecia a fost o a doua grea încercare. Poate a venit momentul ca lumea să vorbească despre elefantul din cameră – nivelul nesustenabil de îndatorare în cazul Greciei (dar și în cazul Spaniei, Portugaliei, Italiei și Franței). Este posibil să ajungă la o măsură care să mai tragă de timp, dar de multă vreme declar că nu există cu adevărat soluții și cred că retragerea Greciei din UE este singurul deznodământ și singurul mod de a menține starea asta de “să ne facem că facem”. Dacă Grecia își vede toate dorințele împlinite, atunci și Irlanda, Portugalia, Cipru ori Spania trebuie să primească împrumuturi în condiții mai ușoare. Dacă Germania iese învingătoare, atunci Syriza este terminat ca partid în politica din Grecia. Deci, nu prea văd soluții. Dar, dacă vor face eforturi considerabile și dacă vor pretinde și dacă va fi soare și vom avea vânt bun în pânze, am putea ajunge la un compromis…

Dacă nu se ajunge la o înțelegere până la sfârșitul lui februarie, când planul expiră, Grecia va fi, tehnic, în faliment – sau va primi o extensie de împrumut de la Banca Centrală Europeană sau de la ESM (?), dar trebuie să vedem și o iertare, o păsuire a creditorilor, fie voluntar, prin negocieri, fie prin declanșarea procedurii de faliment, prin care Grecia va plăti, probabil, 30-40 de cenți pentru un dolar. 

Se produce așa-numitul Grexit – Grecia se retrage din Uniune

Care vor fi implicațiile unui Grexit pe piața globală? Aproape zero, dacă ne uităm la Spania, Italia și Portugalia. Dar vom avea un nou an de pierderi în fața procesului de revenire din recesiune și ne vom refugia în monede precum CHF, DKK sau USD. Piața de capital pariază și se bazează pe compromis – dacă nu îl vom găsi, vom vedea cea mai tulburată piață din 2000 încoace.

Dacă vorbim despre impactul asupra economiei Europei și a restului lumii, în general, atunci vorbim despre un impact egal cu zero. Dacă analizăm cazurile Spaniei, Italiei și Portugaliei, atunci vom vorbi despre 2015 ca un alt an în care nu și-au revenit economic…  Piața de capital pariază și contează pe un compromis – lipsa unei înțelegeri vă supăra cea mai satisfăcută piață de capital pe care am văzut-o din 2000 încoace…

Ideea principală este că și cu, și fără o înțelegere în cazul Greciei, am asistat la o schimbare politică seismică, o adevărată schimbare de paradigmă, care nu ne mai permite să interpretăm lucrurile sau să le facem cum ne era obiceiul înaintea alegerilor din Grecia. Syriza nu va avea, probabil, succes în a convinge Germania că are virtuțile necesare de a cheltui banii pe care încă nu-i are, dar lobby-ul european împotriva orice pare mai puternic ca oricând și este posibil să mai vedem câteva asemenea “alunecări de teren” în alegerile din Spania, Marea Britanie sau Danemarca. Pentru mine, este ultima mișcare spre un mandar spre schimbare – nu uitați că toate macro-ciclurile noi încep cu erori politice.

Suntem în pragul uneia dintre cele mai proaste perioade din istoria Europei moderne în termeni de productivitate, slujbe și piețe. Tare mi-e teamă că nu va fi un bilanț plăcut. 

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *