Trends Parenting: Montessori, grădiniţa de acasă Trends Parenting: Montessori, grădiniţa de acasă
Despre stilul Montessori am aflat în vara anului trecut, când am început goana după grădiniţa perfectă. Cum adică o metodă de educaţie care exclude... Trends Parenting: Montessori, grădiniţa de acasă

montessoriDespre stilul Montessori am aflat în vara anului trecut, când am început goana după grădiniţa perfectă. Cum adică o metodă de educaţie care exclude pedepsele, dar şi recompensele? Care lasă copilul liber să aleagă activitatea preferată şi promite o dezvoltare armonioasă bazată pe respectul faţă de copil?

Părea varianta de grădiniţă la care am visat dintotdeauna, aşa că nu am stat pe gânduri şi, cu proxima ocazie, am participat la o zi a porţilor deschise la una dintre gradiniţele Montessori acreditate, din Bucureşti.

Deşi am ajuns cu o oarecare întârziere, introducerea directoarei mi s-a părut mult prea lungă şi parcă prea desprinsă din secolul trecut. Aşa am aflat că Maria Montessori a fost prima femeie doctor din Italia, dar şi pedagog, care a creat o metodă specială de educare a copiilor. La început, a avut în grijă doar copiii cu deficienţe mentale, însă rezultatele excepţionale obţinute cu aceştia au determinat-o să generalizeze metoda.

A urmat o prezentare a etapelor cheie în dezvoltarea copiilor, asupra căreia nu mai insist, parte pentru că am şi uitat care sunt acestea. Important e că am reţinut că se pune accent pe independenţa copilului; educatorul nu intervine în activitatea acestuia, nu-i atrage atenţia dacă greşeşte, dar nici nu-l laudă dacă duce lucrul la bun sfârşit.

Recunosc că nu am plecat prea convinsă de la această primă grădiniţă Montessori şi nici altele nu am mai vizitat, astfel încât am rămas cu multe întrebări fără răspuns. Prin urmare, piticul meu s-a mai bucurat o perioadă de laude şi recompense, pentru orice lucru învăţat şi pentru orice activitate dusă la bun sfârşit. M-am gândit să amân aplicarea unei metode care îmi promitea că voi avea un copil aproape genial, până când găsesc şi grădiniţa potrivită.

“Montessori home”

Montessori 2Între timp, am aflat că stilul Montessori începe să fie aplicat de foarte mulţi părinţi chiar şi în creştere copiilor acasă, ceea ce, recunosc, mi-a provocat un oarecare disconfort psihic la gândul că nu e foarte bine să îl tot laud pe baiat de câteva zeci de ori pe zi şi să dau mereu curs invitaţiei lui a lucra împreună.

În dorinţa de a afla cât mai multe, m-am înscris pe un grup Facebook, destinat adepţiilor acestei metode. De aici am aflat că primul pas este să aranjezi camera copilului pe măsura lui, astfel încât cel mic să aibă acces la orice ar avea nevoie; dulăpior de haine, pătuţ, aragaz- nu ştiu care este diminutivul, ideea este că totul ar trebui să arate ca în căsuţa piticilor din Alba ca Zapada.

Pasul doi constă în implicarea copilului la treburile casei. Nu puţine au fost exemplele, întâlnite pe grupul respectiv, de copii, care la vârsta de 2-3 ani, reuşeau să facă singuri omletă, chiar şi ciorbă. Vă daţi seama cât m-au tulburat exemplele astea, când eu nu am reuşit să-l învăţ pe băiat să mănânce singur, dar să-mi mai facă şi mie de mâncare?

Bineînţeles că cei mici au la dispoziţie şi materiale educative, chiar şi jucării, însă regula de bază este ca acestea să reflecte doar realitatea. Ideea este că cei mici nu au capacitatea să facă diferenţa între real şi imaginar, astfel că dacă ar vedea o văcuţa îmbrăcată în rochie mov, ar asimila această informaţie ca şi cum ar corespunde realităţii. Ceea ce, fie vorba între noi, nu avem de unde să ştim că nu e adevărat până la proba contrarie.

Maria MontessoriAm părăsit grupul respectiv, convinsă fiind că este prea târziu pentru noi să mai aplicăm această metodă: la vârsta de doi ani, băiatul nostru îl cunoaşte deja pe Mickey Mouse, ştie să folosească telefonul şi laptopul (interdicţie în aplicarea stilului Montessori), avem deja casa plină de animale care cântă şi dansează.

Dacă noi am pierdut acest tren, cert este că această metodă de educaţie veche de peste 100 de ani, câştigă noi adepţi de la o zi la alta. Costurile educaţiei Montessori nu sunt deloc de neglijat, fie că vorbim de varianta instituţională sau cea de aplicat acasă. În cazul unei grădiniţe, un curs de acreditare ajunge undeva la 5.000 de euro. Nici materialele Montessori nu sunt foarte accesibile ca preţ: celebrul turn roz, costă în jur de 165 ron, iar un set de litere din glaspapir este peste 350 ron.

Până la urmă nici nu mai contează banii când este vorba despre educaţia propriului copil. Însă, pare uşor de neînţeles cum de o filozofie, care la bază încuraja un stil de viaţa modest, fiindcă educaţia Montessori s-a adresat, iniţial, copiilor proveniţi din familii foarte sărace, a ajuns să implice costuri atât de ridicate. Nu este exclus să se speculeze interesul părinţilor pentru o metodă de educaţie aflată în trend ascendent…

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *