În urmă cu 10 zile am avut ocazia să testez pe propria piele cum e să stai „cocoțat” la 50-60 metri deasupra solului și...

dinner4În urmă cu 10 zile am avut ocazia să testez pe propria piele cum e să stai „cocoțat” la 50-60 metri deasupra solului și să servești cina la înălțime. Totul s-a întâmplat pe plaja Crazy Beach din Mamaia, la invitația Dunhill Special Reserve, prin adoptarea conceptului internațional “Dinner in the Sky“.

Fără să fiu un fan al Mării Negre și al prăjitului, de zi cu zi, la soare, am ales, totuși, să accept provocarea de a merge pe litoralul românesc. Și asta doar pentru adrenalină. Mi s-a părut interesant și aventuros să iau cina pe o platforma ridicată la 50 de metri deasupra plajei din Mamaia, dar și să testez (din nou) deliciile pregătite de master chef-ul Florin Dumitrescu. În plus, știam că era vorba de o cină înnobilată de o selecție de vinuri speciale, prezentate spre degustare și lăudate de celebrul sommelier Sergiu Nedelea. Așa că, nu se refuză.

Zis și făcut. Am pornit spre mare și, spre surprinderea mea, drumul către Mamaia a fost relativ ușor, mai ales datorită bucății din A2, deschisă de ceva vreme, dar pe care eu nu am avut ocazia să o testez. În aceste condiții, în timpul liber dinaintea cinei, am încercat apa. Mi s-a părut destul de rece și am renunțat. Chiar dacă pe invitație aveam trecută ora 20, nu am vrut să întârzii, să ratez urcarea și implicit masa la înălțime. Am fost primit de echipa de organizatori și am servit o cafea în timp ce sus, pe platformă, 22 de persoane trăiau această experiență la maximum.

Mi-am dat seama că urmează să fie „wow” după ce am asistat la explozia de veselie când mesenii au revenit cu picioarele pe pământ. Trecuse, deja, de opt seara și era timpul. Timpul să urc și eu. M-am așezat la masă, mi-am pus centura și am reglat scaunul. Am observat că acesta se rotește pentru a avea o vizibilitate bună de sus. Între timp, aflu că scaunul de pe colț ar fi cel mai bun și îmi propun ca, data viitoarem să dau mai bine din coate și să fie al meu. Ulterior, băieții de la tehnic au verificat legăturile și și-au dat ok-ul. La fel s-a întâmplat și cu ceilalți 21 de oaspeți alături de care urma să iau cina.

Macaraua s-a pus în mișcare și… sus cu noi! În timp ce urcam (lent) am socializat cu cei din dreapta, cu cei din stânga și, implicit cu gazdele noastre. În mijlocul mesei se afla masterf-chef-ul Florin Dumitrescu, sommelierul Sergiu Nedelea și un entertainer (căruia, spre rușinea mea, i-am uitat numele) – care avea rolul să asigure buna-dispoziție a noastră, a celor aflați la înălțime. Omul și-a jucat bine cartea pe tot parcursul serii.

Cum timpul pentru cina noastră era limitat la o oră, odată ajunși sus (oprirea a fost practic insesizabilă) și în timp ce admiram peisajul, farfuriile noastre erau pregătite să fie umplute. Faptul că îl știam pe Florin Dumitrescu nu a fost în avantajul meu. Chef-ul mi-a dat de lucru: să împart în dreapta și-n stânga farfuriile ornate de el. Mi-a promis, totuși, porția cea mai mare. Și așa a fost. Aperitivul din meniul lui includea o supă rece de roșii cherry proaspăt culese, gătite în stil mediteranean, alături de creveți aburiți în ierburi aromate. Nu pot să spun decât un singur cuvânt: delicioasă. Vinul pe care ni l-a servit Sergiu Nedelea a fost un Telos II Bianco Tenuta Sant^Antonio.

Atmosfera s-a destins repede și mulți au uitat că servesc masa la 50-60 de metri deasupra pământului. Și-au adus aminte doar atunci când am trecut la selfie-uri sau poze de grup în aer. Felul principal a venit alături de un vin Olivier Leflaive Bourgogne Pinoit Noire. O aromă aparte care să se potrivească perfect cu tonul roșu gătit în stil mediteranean în crustă de fistic și cu mușchiulețul de vițel de lapte cu o crustă de grisine crocante și ierburi aromatice. Garnitura: orez basmati cu dressing de mano și fructul pasiunii.

Din glumă în glumă, soarele a apus și s-a înnoptat. Peisajul s-a schimbat, iar lumina zilei a fost înlocuită. Motiv să mai facem câteva poze și să ne pregătim de desert. Un soffice di cioccolato Valrhona cu cremă de litchi și crocant de midale. Un deliciu pe care l-am savurat cu un vin dulce Alagna Moscato di Alessandria.

Dar cum toate momentele frumoase au și un sfârșit, nici nu am apucat bine să-mi termin desertul că am „aterizat”. Era timpul pentru o nouă îmbarcare și alți 22 de pofticioși care și-au dat seama că “Dinner in the Sky” e genul de încercare inedită care nu trebuie ratată.

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *