După experiența trăită pe Nil și templele vizitate (care ne-au impresionat din prima zi) am plecat din Aswan către Cairo. Zborul a durat circa...

egipt_2014După experiența trăită pe Nil și templele vizitate (care ne-au impresionat din prima zi) am plecat din Aswan către Cairo. Zborul a durat circa o oră, însă drumul de la aeroport până la locul de cazare (deși distanța nu era relativ mare) s-a întins pe mai mult de două ore jumătate ca timp. Traficul din Cairo, capitala Egiptului cu o populație estimată între 16 și 20 de milioane de locuitori și o suprafață de 453 km2, a fost … de neuitat!

Am fost surprins de Cairo. Mă așteptam să văd altceva în cel mai mare oraș din Africa. În schimb, am găsit și aici foarte multă sărăcie, oameni deznădăjduiți și … mizerie la tot pasul. Am văzut încă din autocar cum localnici își depozitează gunoiul în fața casei, iar atunci când acesta depășește gardul îi dau foc. Am văzut cum o parte din străzi erau blocate de munți de gunoaie din care se hrăneau câini, pisici, capre, păsări și chiar cămile. Haosul din trafic și de pe stradă este de nedescris. Sute, chiar mii de mașini formau coloane interminabile, iar deoparte și de alta a drumului am putut observa blocuri întregi și apartamente goale, părăsite. Am aflat că lipsa banilor i-a obligat pe mulți egipteni să nu accepte să se mute în aceste locuințe și asta din cauză că nu au cu ce să își plătească apoi taxele către stat.

Seara, am fost cazați la hotelul Oasis HB Cairo, un complex de lux în care odată intrat nu îți mai venea să ieși pe poarta acestuia. A urmat o noapte scurtă și dimineața ne-am urcat în autobuz dornici să vedem Muzeul de Egiptologie, Piramidele și Sfinxul. Piramidele din Giza, exponatele din Muzeul Cairo și statuia lui Ramses din fața gării Centrale sunt puncte de atracție istorice importante pentru turiști, iar noi am oprit pentru început la piramide. Impunătoare, acestea pot fi observate încă din oraș. La fața locului nu am găsit forfota de altă dată când circa 100 de autocae cu turiști își găseau cu greu loc de parcare pe platoul special amenajat. Teama revoltelor a redus simțitor numărul turiștilor, iar astăzi poate doar 10 autocare cu oameni mai vin la piramidele din Cairo.

Turul a fost deschis de marea piramidă din Gizeh care este localizată pe Platoul Gizeh – orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo. Potrivit wikipedia, aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Khufu (Cheops), nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale lumii antice.

Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea, în 1889, când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din calcar. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.e.n. pentru a servi drept mormânt acestuia. Potrivit lui Herodot, construcția ei ar fi durat peste douăzeci de ani și la ea ar fi lucrat 100.000 de oameni.

În apropiere am dat peste Piramida lui Kefren, construită la o distanță de 160 de metri sud-vest de Piramida lui Keops. Piramida are o lungime de 215,5 m la bază și se ridică la o înălțime de 136,4 metri. Piramida este construită din blocuri de calcar (cu o greutate de peste 2 tone fiecare). Două intrări conduc la camera mortuară, una care se deschide la 11,54 m până în fața piramidei și una care se deschide la baza piramidei. Camera mortuară a fost sculptată din calcar. Acoperișul este construit din grinzi tot de calcar. Camera este dreptunghiulară, 14,15 m pe 5 m și este orientată est-vest. Sarcofagul lui Kephren a fost sculptat dintr-un bloc solid de granit și s-a scufundat parțial în podea. Piramida a fost înconjurată de o terasa de 10 m, lățimea fiind pavată cu dale de calcar neregulate, în spatele unui zid. Piramida lui Kefren are baza pătrată, iar vârful (la fel ca la celelalte două) era acoperit cu aur iar pereții (exteriori) erau albi.

Piramida lui Mykerinos este cea mai mică dintre cele trei piramide de la Giza. A fost finalizată în secolul al XXVI-lea î.Hr, în timpul faraonului Menkaura (cca. 2620 î.Hr.–2480 î.Hr.) din a IV-a Dinastie Egipteană. Piramida lui Menkaura a avut o înălțime inițială de 65,5 m. În prezent se ridică la 61 m înălțime, latura bazei (pătrate) având 108,5 m. Piramida a fost construită din calcar și granit, iar Richard William Howard Vyse, care a vizitat Egiptul în 1835, a descoperit în anticamera de sus un sicriu de lemn inscripționat cu numele lui Mykerinos și care conținea oase umane. Mai adânc în piramidă, el a descoperit un frumos sarcofag din bazalt, bogat în detalii, pictat foarte colorat. Din păcate, acest sarcofag se află în Marea Mediterană, fiind scufundat la 13 octombrie 1838, împreună cu nava Beatrice, pe drumul spre Marea Britanie.

Vezi și:

Travel Trends: Egiptul, altfel! (Ep.3 – Templul Edfu, Kom Ombo și Aswan. Popas la Obeliscul neterminat și Templul Philae)

Travel Trends: Egiptul, altfel! (Ep.2 – Valea Regilor, Templul Reginei Hatshepsut și Coloșii lui Memnon)

Travel Trends: Egiptul, altfel! Între trecut și prezent… sărăcie și lux (Ep.1)

Egiptenii aveau puternice cunoștințe astronomice și s-a descoperit că toate piramidele de pe platoul Gizeh (Giza) sunt aranjate exact ca o oglindă pe Pământ a constelației Orion. Ei credeau că acolo este casa lui Osiris, zeul morților și al lumii de dincolo.

Pentru că tehnica necesară construirii unor astfel de giganți este complexă, mulți au susținut că piramidele au fost construite de extratereștri sau de către egiptenii deținători ai unei tehnologii avansate, care a fost pierdută cu vremea. Donald Redford, profesor de studii clasice, susține că, deși complicat, procesul construirii unor astfel de monumente nu este imposibil, chiar și pentru vremurile în care acestea au fost ridicate. Conform spuselor lui Redford, faraonii începeau construcția unei piramide în momentul urcării pe tron. Acesta stabilea încă de la inceput membrii de bază ai echipei care aveau să îi ridice mormântul, formată dintr-un architect, un inginer și un șef-constructor. Felul în care muncitorii egipteni tăiau pietrele pentru a le folosi în construcții este încă subiect de studiu pentru cercetători.

Instrumentele folosite pentru modelarea materialelor mai puțin dure au fost identificate, dar încă se mai încearcă identificarea instrumentelor folosite pentru pietre dure, cum ar fi granitul sau dioritul. Forța oamenilor era de ajuns pentru a mișca pietrele foarte grele, în proces intervenind și inventivitatea inginerilor, creatorii unor mini-sisteme menite să ușureze munca fizică a muncitorilor. Pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niste sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei. De asemenea, blocurile de piatră (unele având și 2,5 tone) erau transportate prin deșert tot cu ajutorul unor sănii de lemn. Potrivit unor savanți olandezi, nisipul era udat în prealabil pentru a înlesni transportul.

După ce am aflat povestea pirmidelor, am dat o raită să vedem și marele Sfinx de la Giza, o statuie gigantică, reprezentând un leu cu cap de om. Ultima dintre teoriile construirii Sfinx-ului este că acesta a fost construit de către regele Khaf-Ra (2558 – 2532 î,Hr.), regele celei de a 4-a dinastii. Khaf-Ra a fost unul dintre fiii lui Khufu (Cheops). Sfinxul se aliniază cu piramida lui Khaf-Ra la capătul drumului pietruit și se crede că ar fi fost construit pentru a păzi piramida faraonului. A fost de multe ori îngropat de nisipuri și se spune că, în jurul anului 1400 ÎC regele Thutmose III, pe vremea când era înca prinț, a mers la vânătoare și obosit, a adormit la umbra Sfinxului. Dormind, a visat că Sfinxul i-a vorbit și i-a cerut să-l dezgroape de sub nisipuri, ceea ce regele Thutmose a făcut și a și restaurat această construcție. Capul are 6 m înălțime și 4 m lățime, iar numai ochii au 2 m înălțime. Nasul și barba lipsesc, doar barba fiind expusă la Muzeul Britanic. Astăzi, statuia se fărâmițează din cauza vântului, umidității și a poluării din Cairo. Au avut loc câteva restaurări și în timp s-au adăugat noi blocuri de piatră, dar păstrarea acestei statui este încă o problemă.

După ce am „tras” și aici câteva sute de poze, am plecat spre Muzeul de Egiptologie din Cairo. Acesta era înconjurat de armată și păzit cu … tancurile. Așa că… fără foto J! O parte din Muzeul de antichități egiptene era în renovare, dar am aflat că găzduiește o vastă colecție de antichități din Egiptului antic. Muzeul are peste 120.000 de piese, o cantitate semnificativă fiind expuse în vitrinele muzeului, iar restul fiind în depozite printre care și multe comori ale regelui Tutankhamon.

Muzeul a fost construit de către guvernul egiptean în anul 1835 lângă Grădina Ezbekeyah, iar în anul 1858 a fost mutat la Boulaq, deoarece clădirea inițială a devenit neîncăpătoaare pentru toate artefacte descoperite. Însă în anul 1878, după ce muzeul a fost finalizat de ceva timp, clădirea a suferit daune ireversibile în urma unei inundații a fluviului Nil, ceea ce a determinat autoritățile să mute exponatele într-un alt muzeu, în Giza. Artefactele au rămas acolo până în anul 1902 când au fost mutate, pentru ultima oară, la actualul muzeu din Piața Tahrir. În timpul Revoluției egiptene din 2011, muzeul a fost vandalizat, și potrivit relatărilor două mumii au fost distruse. Mai multe artefacte au fost, de asemenea, deteriorate, iar astăzi, în zonă sunt încă soldați înarmați.

Printre exponatele se regăsește și celebra Mască de Aur a lui Tutankhamon, care acoperea bandajele ce înfășurau fața regelui. Masca cântărește 11 kg,  este confecționată din aur masiv, și se crede că reprezintă fidel fața regelui.

De la muzeu am plecat să luăm prânzul la un restaurant local, iar apoi, direct, către Hurghada, un drum de circa 6-7 ore. Detalii despre Hurghada și ziua de relaxare de la Marea Roșie, într-un complex de 5 stele, în episodul viitor!

*Pentru documentare am folosit fotografii din arhiva personală și informații de pe wikipedia.

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *