Nu ştiu cât de veridice vi se par filmele din seria Terminator, însă, modul în care avansează internetul şi tehnologia în zilele noastre (doar...
wwwNu ştiu cât de veridice vi se par filmele din seria Terminator, însă, modul în care avansează internetul şi tehnologia în zilele noastre (doar câteva exemple: se testează lifturi cu Inteligenţă Artificială care vor şti exact la ce etaj doriţi să mergeţi, ceasurile şi brăţările inteligente vă măsoară tensiunea şi ştiu când sunteţi stresaţi sau bucuroşi, încuietorile smart pe care le controlaţi cu un gadget şi o parolă vă protejează casa de intruşi, aplicaţiile cu Realitate Augmentată vă permit să vedeţi cum ar putea arăta sufrageria) mă fac să cred că ne îndreptăm cu paşi reprezi spre o supremaţie a roboţilor.

Un raport recent al Pew Research Center şi Elon University arată faptul că în 2025, internetul ne va mări capacitatea de a ne înţelege şi de a înţelege lumea, însă, în acelaşi timp, le va permite celor care abuzează de puterea sa de a face viaţa mai grea pentru cei din jur.

Însă, cel mai important lucru care ar trebui reţinut din raportul companiei de cercetare este acela că internetul va deveni o parte integrantă din viaţa noastră, aşa cum este considerată în ziua de azi electricitatea.

“Internetul va trece de la platforma care ne ajută să găsim videoclipuri cu pisici la platforma prin care ne vom trăi viaţa. Nu vom mai sta pe gânduri dacă să intrăm online sau nu, sau să căutăm ceva pe internet. Pur şi simplu vom fi online şi vom căuta ceea ce ne trebuie”, e de părere Joe Touch, şeful Information Sciences Institute din cadrulUniversity of Southern California.

Raportul Pew Internet vine în urma unui studiu făcut în urmă cu o lună (pe 1.800 de respondenţi) asupra modului în care internetul ne-a afectat viaţa în cei 25 de ani de când Tim Berners-Lee a publicat o lucrare prin care propunea lumii noţiunea de World Wide Web. Ideile acestuia au devenit fundamentul modului în care privim şi accesăm internetul în ziua de azi.

Astfel, în opinia persoanelor intervievate, internetul ne va permite să colectăm informaţii asupra oricărui aspect al vieţii noastre, în acelaşi timp devenind conştient de comportamentul nostru – în detrimentul dreptului la intimitate. Unele persoane merg mai departe cu raţionamentul fiind de părere că în 2025, intimitatea va fi un lux rezervat doar celor din clasele superioare ale societăţii.

În acelaşi timp, cei 1.800 de indivizi care au participat la studiu sunt de părere că adoptarea internetului va contribui atât la răspândirea educaţiei cât şi a ignoranţei.

“Cea mai deşteaptă persoană din lume în acest moment ar putea foarte bine să rămână în spatele unui plug în India sau China”, spune Hal Varian, economist şef în cadrul Google. “Internetul ar putea fi folosit drept cea mai eficientă metodă de control mental văzută vreodată”, afirmă Mikey O’Connor, un reprezentat al GNSO Council (Generic Names Supporting Organization).

Însă cei mai mulţi respondenţi sunt de părere că încă nu putem înţelege pe deplin efectele internetului în viitor. “Cel mai mare impact al internetului este cel pe care îl experimentăm în acest moment. Însă pe viitor vom vedea o accelerare a acestuia”, spune Nishant Shah, director de cercetare în cadrul Centre for Internet and Society din India.

Webul a fost inventat în 1989 la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva, Elveția. Propunerea inițială de creare a unei colecții de documente având legături între ele a fost făcută de Tim Berners-Lee în martie 1989. Propunerea a apărut în urma problemelor de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercetători ce foloseau centrul, chiar și folosind poșta electronică.

Primul prototip al acestei colecții (mai întâi în format de text simplu) a apărut nu mult înainte de decembrie 1991, când s-a făcut prima lui demonstrație publică. Studiul a fost continuat prin apariția primei aplicații grafice Mosaic, în februarie 1993, realizată de cercetătorul Marc Andreessen de la centrul universitar NationalCenter for Supercomputing Applications (NCSA) din orașul Urbana-Champaign din statul federal Illinois, SUA.

În 1994 CERN și M.I.T. au format Consortiul World Wide Web, care are drept obiectiv dezvoltarea webului, standardizarea protocoalelor și încurajarea legăturilor dintre site-uri. Berners-Lee a devenit directorul acestui consortiu. M.I.T. coordonează partea americană a consorțiului, iar partea europeană este coordonată de INRIA, centrul de cercetari francez.

În ’90 – ’91, când Internetul era deja în plină dezvoltare, dupa ce proiectul si toate modulele acestuia fuseseră elaborate în Statele Unite, la Stanford Research Institute, la UCLA, UCSB, WU, etc., prin realizarea a ceea ce numim acum web, a venit rândul europenilor. Mai exact, la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) Geneva, prin proiectul lui Tim Berners-Lee si contributia câtorva colegi si studenti, a fost creat primul navigator si editor de legături (cu o primă versiune a limbajului HTML) si primul program de server Web. La acea data comunicatia prin Internet, prin serviciile de atunci, adica e-mail, ftp si telnet, mergea bine si era destul de serios folosită de comunitatea academică.

Tim Berners-Lee scrie încă în 1980, în stagiul la CERN, un program pentru “notebook” intitulat “Enquire-Within-Upon-Everything”, care permite legaturi între noduri arbitrare. Fiecare nod fiind caracterizat de un titlu, un tip si o listă de legături bidirectionale. Programul a rulat pe masini Norsk Data sub sistemul de operare SINTRAN-III.

In martie 1989 Tim Berners-Lee scrie lucrarea: “Information management: A proposal”, difuzată pentru comentarii în CERN. Insotită si de lucrarea “Hypertext and CERN”. Ideea de bază a fost cea a accesului la documente pe baza a ceea ce acum numim URL. După mai multe dezbateri si reluări, în septembrie, seful său, Mike Sendal, cumpără un calculator NeXT (unul din supercalculatoarele vremii) si îi permite să treacă la muncă. Era în luna mai a anului 1990.

În octombrie Tim lucra deja la un navigator cu interfață grafică și la editorul aferent, folosind mediul de dezvoltare NeXTStep. În acest timp proiectul este reformulat în cooperare cu Robert Cailliau, astfel că, atunci când primul server Web devine funcțional, prima pagină vizibilă cu ajutorul navigatorului care încă se dezvolta a fost chiar

În 1991 proiectul începe să fie prezentat în diverse colective din CERN, iar în luna iunie este organizat primul seminar de calculatoare cu ajutorul acestui sistem, adică pe WWW.

Din august 1991 fisierele constituind serverul, navigatoarele si editorul de pagini Web au fost puse la dispozitia celor interesati, accesibile prin ftp, si chiar difuzate în cadrul grupurilor alt.hypertext, comp.sys.next, comp.text.sgml, si comp.mail.multimedia.

Erau deja cam 50 de servere Web în functiune, la începutul lui 1993, când apare prima versiune a navigatorului grafic MOSAIC, realizat de Marc Andreesen, cel care a înfiinţat şi condus, mai apoi, compania Netscape.

În martie traficul datorat World Wide Web-ului, măsurat în nodurile NSF, ajunge la 0,1%. WWW este prezent la conferinţa Online Publishing’93, la Pittsburg.

La 30 aprilie 1993, apare declaraţia CERN asupra caracterului public al tehnologiei World Wide Web.

În septembrie traficul Web prin nodurile NSF ajunge la 1%. Apar versiuni operaţionale ale MOSAIC si pentru PC-uri cu MS Windows, şi pentru Macintosh. În octombrie erau deja 200 de servere Web în funcţiune, inclusiv unul la Casa Albă.

Se lansează primul proiect European bazat pe Web. Este anuntată prima conferintă privind World Wide Web la Geneva, între 25-27 mai 1994, conferinţă la care s-au înscris peste 800 de doritori (din care au fost selectaţi 400). Conferinţa a subliniat importanţa WWW pentru învăţământ, materialele fiind accesibile încă la TECFA. În iunie 1994 erau înregistrate deja peste 1.500 servere Web.

Lansat ca un instrument care să sprijine cooperarea cercetătorilor fizicieni, World Wide Web-ul devine în doar câtiva ani aproape sinonim cu Internetul. Cu toate că nici navigatoarele şi nici editoarele de pagini Web nu au ajuns încă la performantele visate de Tim Berners-Lee, World Wide Web-ul a ajuns cea mai mare bibliotecă a lumii, cu peste 3 miliarde de documente, în prezent.

Cu ajutorul mediilor Web de instruire şi cu resursele informaţionale şi educaţionale de pe Web, învăţarea şi perfecţionarea continuă devin accesibile aproape oricui. Mai mult, pare realizabilă şi previziunea profesorului Patrick Suppes (din 1967) că fiecare îşi va putea alege profesorul potrivit, beneficiind de avantajul pe care istoria l-a oferit doar regelui Filip Macedon: ca să-l aibă pe Aristotel ca profesor pentru fiul său, Alexandru.

Lui Tim Berners-Lee i se va decerna Japan Prize pentru punerea bazelor World Wide Web, la Tokyo, în 25 aprilie 2002.

Berners-Lee este acum directorului Consorțiului World Wide Web W3C, care dezvoltă și menține aceste standarde.

(sursa: Wikipedia)

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Your email address will not be published. Required fields are marked *